Monumentul celor Trei Martiri. Preotul Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 13 august 1917, Chişinău) este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşeni.
În 1897 este înscris de părinţi la Școala teologică din Chişinău, pe care o termină în 1902 cu privilegii. Îşi urmează studiile la Seminarul teologic, iar mai târziu devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolveşte în 1914, an în care se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Noviţki. La 17 iulie 1917 Mateevici compune poezia Limba noastră cea română, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), întors de pe front unde s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, se stinge din viaţă la Spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormântat la Cimitirul central de pe strada Armenească.
Simion Murafa (n. 24.03.1887, Cotiujenii Mari – d. 20.08.1917, Chişinău) s-a manifestat pe multiple planuri: de formaţie a fost jurist (avocat), redactorul ziarului Cuvântul Moldovenesc, cântăreţ de mare talent şi animator al vieţii culturale din Basarabia. În timpul primului război mondial a fost militar în armata rusă luptând pe Frontul român. A organizat mişcarea ostaşilor moldoveni de la Odesa (1917). Când revine la Chişinău, adună soldaţii basarabeni de pe frontul românesc şi îi pregăteşte de luptă. În 1917 Simion Murafa a oferit un tricolor primului corp de voluntari români – Batalionul Avram Iancu, formaţiune militară constituită în toamna anului 1916 – primăvara anului 1917 în localitatea Darniţa din apropierea Kievului – la trecerea acestuia prin Chişinău spre Frontul român, la 6 iunie 1917. Astăzi acest tricolor se păstrează în Muzeul Unirii din Alba Iulia. În acelaşi an, aduce de la Iaşi o tipografie în grafia latină, în serviciul Partidului Naţional Moldovenesc, al cărui cofondator era. Răposatul a fost un om sănătos, cuminte şi vesel. Era un scriitor bun şi un cântăreţ minunat. Toţi ţin minte încă concertul lui dat la 1913 împreună cu domnişoara Dicescul. În vremea de pe urmă răposatul venise de la front, fiind însemnat ca judecător şi a venit în Chişinău pe câteva zile ca să-şi sfârşească toate trebile şi să se mute la Cotiujeni. Aici l-a ajuns nenorocirea mare.[1] Murafa a fost ucis mişeleşte de bolşevici.[2]
Andrei Hodorogea (n. 1878, Slobozia-Hodorogea, Orhei – d. 20 august 1917) a fost inginer-hotarnic. Este descendent dintr-o familie de mazili. Şi-a făcut studiile la Școala de Agricultură din Cucuruzeni și la una din universităţile din Rusia. A fost elevul distinsului patriot basarabean Alexandru Botezatu şi participant la mișcarea naţională din preajma Unirii din 1918. A fost un bun prieten cu Simion Murafa, ambii căzând victime ale unui asasinat bolșevic la via sa din Chişinău. Este înmormântat în Cimitirul din strada Armenească. Hodorogea era singurul naţionalist care avusese curajul să umble printre gloanţele bolşevicilor în frumosul nostru costum naţional.[3]
Ziarul Cuvântul Moldovenesc descrie evenimentele din ziua de 20 august când au fost ucişi Simion Murafa şi Andrei Hodorogea, proprietarul viei din şoseaua Hânceşti: Domnul Hodorogea (Andrei Constantin) a avut mai mulţi musafiri care au venit să se mai odihneasă de truda de toate zilele şi să mai mănânce poamă. Printre musafiri era şi domnul Murafa. În vreme ce musafirii se plimbau prin vie s-au auzit mai multe buhnituri din puşcă. Nu peste mult timp la via lui Hodorogea intră o samă de soldaţi înarmaţi şi apropiindu-se către ei cu strigătele jos burjuii au tras focuri. Domnul Murafa a căzut la pământ străpuns în coaste de gloanţe. Domnul Hodorogea a vrut să-i dea rănitului ajutorare legându-i rana. Dar hoţii de soldaţi au sărit la dânsul şi au început a-l lovi cu stratul puştii şi cu baioneta în cap. Ceilalţi musafiri văzând aceasta, în spaimă au fugit. În vremea aceea numărul soldaţilor mereu sporea. După spusa unor feţe ce erau la faţa întâmplării au fost peste 400 de soldaţi. Domnii Murafa şi Hodorogea au fot ucişi de moarte….. peste câtva timp când a sosit miliţia pe loc nu era nici un soldat.[4]
Trebuie să menţionăm că în acea seară la via lui Hodorogea se afla şi Pantelimon Halippa, un bun prieten cu cei doi apostoli basarabeni. Toată ţara a fost zguduită de moartea lui A.Hodorogea și S.Murafa, convoiul mortuar adunând mii de basarabeni. În acest context, fostul ministru şi deputat Pantelimon Halippa a înfiinţat în 1918 la Chişinău un Comitet pentru adunarea de fonduri în vederea ridicării unor monumente funerare pe mormintele luptătorilor unionişti din Cimitirul Ortodox din Chisinau.[5]
Această chestiune a fost discutată în şedinţa Sfatului Ţării din 11 mai 1918. Astfel, s-a lansat o acţiune de colectare a mijloacelor băneşti la care s-au implicat şi moldovenii din dreapta Prutului. La şedinţa Sfatului Ţării din 16 mai a aceluiaşi an, după mai multe proiecte dezbătute pe ordinea de zi: vine apoi propunerea Directoratului pentru ridicarea unui monument pe mormântul eroului neamului, Murafa, ucis mişeleşte astăvară de bandele de ruşi şi însemnarea unei pensii fiicei lui şi poetului Mateevici, precum şi un ajutor soţiilor lor de câte 3000 ruble. Reprezentanţii blocului moldovenesc, partidului naţional-liberal şi a minorităţilor susţin această propunere. În acest timp lumina electrică se stinge şi şesinţa se amână pe a doua zi.[6] Şedinţa a fost redeschisă pe 18 mai, ora 22.00 sub preşedinţia lui Pan Halippa, cu discutarea proiectului privind monumentul răposatului Murafa şi însemnarea unor pensii familiei lui şi a poetului Mateevici. După cuvântarea reprezentantului minorităţilor, juristul Stanevici, care îl numeşte pe răposatul Murafa: adevărat fiu al neamului său şi om de mare valoare, adunarea decide de a acorda suma de 5000 ruble pentru ridicarea monumentului răposatului Murafa şi câte 900 ruble pensie pe an fiicelor lui Murafa şi a răposatului Mateevici, iar soţiilor acestora – câte 3000 ruble ajutor. Trebuie de menţionat că această idee nu a fost împărtăşită de toţi membrii Sfatului Ţării. Astfel, în şedinţa din 18 mai 1918 deputatul ţărănist Căcârlă a protestat vehement împotriva acestei decizii, iar Anton Crihan l-a mustrat cu această ocazie şi a ţinut un discurs frumos accentuând importanţa gestului de recunoştinţă faţă de eroii Basarabiei.
Pentru adunarea fondurilor în vederea ridicării monumentelor menţionate, la Teatrul Naţional din Iaşi a avut loc un festival organizat de Ella Negruzzi (nepoata lui Costache Negruzzi şi prima femeie-avocat din România)[7] şi de V. Emilian, la care s-a cântat muzică naţională. În acest scop s-au colectat 9353 lei. Concomitent, la Roman s-au adunat 1617 lei. Cu sprijinul funcţionarilor de la Arhivele Statului de la Bucureşti am reuşit să identificăm un dosar cu listele de subscripţie prin care Comitetul de iniţiativă prezidat de Pantelimon Halippa a adunat o parte din banii ce urmau a fi folosiţi la ridicarea monumentului.[8] După cum vorbesc arhivele Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), din 1918 şi până în 1921 s-a adunat suma de 15000 lei, care era insuficientă pentru atingerea scopului propus. De exemplu, duminică 19 august 1918, la matineul Universităţii Populare Moldoveneşti s-au adunat pentru acest monument un total de 1372 lei:
Într-un final, în calitatea sa de Preşedinte al Comitetului Universităţii Populare Moldoveneşti, Pan Halipa a adus mulţumiri celor care au jertfit bani la ridicarea monumentului, solicitând concomitent, redacţiei ziaului Sfatul Ţării să deschidă o listă de subscripţie penru monumentele scumpilor răposaţi –Mateevici, Murafa şi Hodorogea, care au fost şi rămân podoaba neamului nostru. În decembrie 1918, la sediul comitetului pentru ridicarea monumentelor mortuare răposaţilor eroi moldoveni – poetului Alexei Mateevici şi luptătorilor naţionalişti Simion Murafa şi Andrei Hodorogea – s-au mai primit, prin intermediul doamnei Virginia Sc. Stan, următoarele sume (un total de 1617 lei) adunate în oraşul Roman:
Din aceste considerente, în decembrie 1921 Pan Halippa s-a adresat directorului Societăţii Mormintele Eroilor Căzuţi în Război, şi anume colonelului Ion Manolescu, cu rugămintea ca MECIR (actualmente ONCE) să preia sarcina înfrumuseţării mormintelor celor trei patrioţi basarabeni, punându-i totodată la dispoziţie şi suma colectată. La începutul anului 1922, ca urmare a solicitării lui P. Halippa, MECIR a delegat Comitetul Regional din Chişinău al acestei societăţi, prezidat de generalul Constantin Popovici (care îndeplinea şi funcţia de comandant militar al Basarabiei), să asigure execuţia unui proiect în acest sens, fondurile urmând să fie asigurate de Comitetul central al societăţii. Propunerea iniţială de proiect viza exhumarea osemintelor celor 3 patrioţi şi reînhumarea acestora în acelaşi cimitir, în morminte grupate într-un singur loc (probabil untr-un mausoleu), care să devină loc de pelerinaj de Ziua Eroilor. La morminte se intenţiona ridicarea unor troiţe din lemn de stejar şi cruci de piatră încastrate în beton, după modelul celor instalate la mormântul pictorului N. Grigorescu de la Câmpina. Întrucât în Sala eparhială din Chişinau se mai păstrau busturile în ghips ale lui A. Mateevici şi S. Murafa, MECIR propunea aducerea lor la Bucureşti pentru a fi turnate în bronz (în dublu exemplar) şi expuse ulterior într-un loc public din Chişinău, precum şi în Muzeul de Istorie din Bucureşti. În martie 1922 încă se mai vorbea despre această idee. Destul de interesantă este şi întrunirea din 1-2 mai 1923 a Adunării Comitetului Mormintele Eroilor din Chişinău, la care participa Generalul Popovici şi PS Gurie Grosu, Pan Halippa, Generalul Brăescu, colonelul Purcaru, domnul Budacov şi căpitanul Antoniu, secretarul Comitetului, în cadrul căreia se decidea: de a se ridica pe locul din cimitirul mormintelor eroilor un monument pentru pomenirea eroilor: A. Hodorogea, Mateevici şi Murafa, morţi în timpul răsboiului ca martiri ai neamului.[9]
Aici trebuie să amintim şi despre faptul că astăzi nu se mai cunoaşte unde au fost înmormântaţi Andrei Hodorogea şi Simion Murafa, mormintele lor fiind vandalizate odată cu ocuparea Basarabiei de trupele sovietice. La solicitarea ASCOR, ÎM Combinatul Servicii Funerare (Cimitirul central din str. Armenească) susţine că preotul Alexei Mateevici este înhumat în sectorul 19, locul 358, unde este amplasat un monument (bust din bronz). Concomitent, administraţia Cimitirului a identifivat o listă veche, din 1976, în baza căreia presupune că Simion Murafa este înhumat în sectorul 17, locul 78. Este foarte probabil ca trupul lui Andrei Hodorogea să fi fost depus langă cel al lui Simion Murafa, ţinând cont de faptul că au avut acelaşi sfârşit tragic şi au fost înmormântaţi simultan.
Cu părere de rău încă nu au fost găsite informaţii despre activitatea propriu-zisă de concepere şi realizare a monumentului, dar în Arhivele Statului de la Bucureşti, datorită domnului Virgil Z. Teodorecu, a fost posibilă identificarea unei scrisori cu nr. 55 din 14 august 1923, în care Comitetul Regional al Societăţii Mormintele Eroilor se adresa lui Pantelimon Halippa (str. Iaşilor, 15) cu următoarea solicitare: Am onoare a vă ruga să binevoiţi a lua parte la întrunirea Comitetului, care va avea loc astăzi 14 august ora 18 în Sala Eparhială pentru a se discuta asupra alegerii locului unde va fi aşezat în grădina Soborului Monumentul Martirilor Basarabeni „Hodorogea, Mateevici şi Murafa” ridicat de către Societatea „Mormintele Eroilor”. Vom merge şi în grădina Soborului pentru fixarea definitivă a locului.[10] Adresarea este semnată de preşedintele Comitetului Regional al Societăţii, general de divizie S. Macri. Totodată, putem aminti și despre faptul că Revista Luminătorul şi ziarul Cuvântul Moldovenesc au făcut nenumărate apeluri către popor pentru colectarea banilor în scopul ridicării unui monument celor trei apostoli basarabeni.
Prin stăruinţele unui comitet sub preşedenţia domnului Pantelimon Halippa s-a ridicat în grădina Soborului un monument în amintirea eroilor moldoveni Alexie Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea. În ziua de 29 septembrie a.c. s-a făcut dezvelirea acestui monument şi ca la o mare sărbătoare naţională a fost de faţă foarte mult popor, au fost şi şcolile şi armata, au fost chiar şi miniştri. Într-o frumoasă cuvântare domnul Pan Halippa, preşedintele Comitetului care a lucrat pentru rădicarea monumentului, a arătat viaţa, faptele, credinţele, operele şi lupta pe care aceşti trei moldoveni basarabeni au dus-o pentru râdicarea norodului basarabean, în vremurile tulburi ce au urmat după revoluţia rusească şi pentru care li s-a săpat chipul lor în bronz, scria ziarul Viaţa Basarabiei imediat după inaugurarea monumentului.[11] La eveniment au mai fost prezenţi şi generalul francez Berthelot (care se afla în treacăt prin Chişinău), miniştrii Al. Constantinescu şi I. Inculeţ, generalul de divizie C. Popovici, Pan Halippa, primarul Chişinăului Gherman Pântea ş.a.
Amplasat în curtea Catedralei, monumentul a fost executat din piatră, având reliefuri, vulturul, stema, inscripţiile şi elementele decorative turnate în bronz. Ansamblul avea un piedestal cu cinci trepte, pe care era amplasat un panou vertical din piatră, pe care erau încastrate reliefuri cu chipurile martirilor însoţite de inscripţiile: SIMION MURAFA, NĂSCUT LA 24 MAI 1887, MORT LA 20 AUGUST 1917; PĂRINTELE ALEXEI MATEEVICI, NĂSCUT LA 16 MARTIE 1888, MORT LA 13 AUGUST 1917; ANDREI HODOROGEA, NĂSCUT OCTOMBRIE 1878, MORT LA 20 AUGUST 1917. Aceste reliefuri erau protejate de un vultur cu aripile larg deschise.
Cele trei reliefuri erau încadrate de elemente vegetale. În partea superioară erau plasate două ramuri, una de stejar şi alta de laur, care încadrau stema României Mari. Baza monumentului avea dimensiunile 4,35/1,92m. Panoul de piatră avea dimensiunile de 2,75/3,00/0,60m. Lucrarea a costat 140 000 lei.[12] Pe piedestal, în faţa basoreliefurilor şi a vulturului, se afla definitoria inscripţie; APOSTOLII BASARABENI, MARTIRI AI SFINTEI CAUZE NAŢIONALE, iar mai jos: SCULPTOR IONESCU-VARO, BUCUREŞTI. Sub chipul preotului Mateevici era scobit în piatră un fragment din Cântarea zorilor:
EU CÂNT CĂCI VĂD CĂ ELE VIN
ACELE ZILE DE SENIN
EU CÂNT, CĂCI VĂD DE-ACUM CĂ PIERE
A ŢĂRII VEŞNICĂ DURERE.
EU CÂNT, CĂCI VĂD NECAZUL FRÂNT –
S-AUD PLUGARII-N ZORI CÂNTÂND
NU DOINE DE AMAR – DE DOR –
ÎNVIORAREA ŢĂRI LOR
ŞI GLASUL VIEŢII ASCULTÂND
VENIREA ZORILOR CU CÂNT
1907 – MATEEVICI.
Din această inscripţie, în anul 1943 se mai păstra doar versul: EU CÂNT CĂCI VĂD CĂ ELE VIN. La spate o altă inscripţie menţiona:[13] ACEST MONUMENT S-A RIDICAT DE SOCIETATEA MORMINTELE EROILOR, COMITETUL CENTRAL, PREŞEDINTELE IPS MITROPOLITUL PRIMAT MIRON CRISTEA, ÎN URMA INIŢIATIVEI UNUI COMITET DIN CHIŞINĂU, PREZIDAT DE DOMNUL PANTELEIMON HALIPA ŞI CU CONCURSUL COMITETULUI REGIONAL CHIŞINĂU, PREŞEDINTELE GENERAL DE DIVIZIE S. POPOVICI ŞI A GENERALULUI DE DIVIZIE S. MACRI. Monumentul a fost realizat de sculptorul bucureştean Vasile Ionescu-Varo, care a realizat şi monumentul Ecaterinei Teodoroiu din Brăila.
La dezvelirea monumentului, partizanul edificării lui, Pan Halippa, a rostit un cuvânt de omagiere pentru martirii basarabeni, din care desprindem doar începutul:
Înalt Preasfinte,
Ilustre oaspe,
Domnilor miniştri,
Domnule general,
Onorată asistenţă,
Ne-am adunat aici, ca prin prezenţa noastră la dezvelirea monumentului ridicat fiilor iubiţi ai Basarabiei – părintele Alexie Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea, să aducem un omagiu de pietate acestor luptători vajnici pentru cauza naţională. Mie, ca preşedinte al Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului şi ca unul care am trăit împreună cu ei zile de trudă şi de luptă, îmi revine sarcina să lămuresc în câteva cuvinte cine au fost pentru neamul nostru fericiţi întru Domnul, ale căror chipuri le-am săpat în bronz pe acest monument şi a căror amintire datori suntem s-o săpăm şi în sufletele noastre, făcând din viaţa lor de muncă, luptă şi jertfă o pildă pentru noi şi pentru generaţiile care ne urmează…[14]
Chiar dacă în adresarea sa din 24 noiembrie 1923 inspectorul MECIR Getta General Poetaş aducea la cunoştinţa directorului Societăţii faptul că: după aprecierea mea, [monumentul] nu este reuşit nici ca compoziţie, nici ca execuţie şi nici ca material, iar asupra acestui lucru generalul Popovici a făcut un raport în care arată defectele şi nemulţumirea sa asupra… acestui monument, totuşi Monumentul celor trei martiri, prin mesajul său, avea o importanţă colosală în acea epocă de tranziţie într-o provincie grav afectată de rusificare. În bronzul care-i simbolizează Patriei în sfânta grădină a Soborului, aceşti ostaşi ai revendicărilor naţionale rămân mărturie generaţiilor viitoare.
Despre existenţa acestui monument în perioada interbelică nu dispunem de foarte multe informaţii. Totuşi, din datele puse la dispoziţia ASCOR de către ONCE aflăm că MECIR a luat măsuri ca să se facă un grilaj la acest monument, iar executarea lui, care a început în toamna anului 1923, va costa 21000 lei. Tot din mărturiile doamnei Getta G. Poetaş aflăm că în acelaşi timp se lucrează la îngrădirea acestui Monument şi se fac plantaţii de brazi, în jurul lui. Revista Cultul Eroilor din 1924 a publicat un material cu titlul Apostolii şi martirii Basarabeni, în care este descrisă viaţa acestora şi unde apare o fotografie a Monumentului, care se afla pe aleea principală din parcul bisericii episcopale,[15] cu spatele spre str. A. Puşkin.
În jurul acestui monument adesea se organizau diverse evenimente, parastase, întâlniri cu tentă patriotică etc. Astfel, la 22 noiembrie 1931 s-au comemorat 25 de ani de la apariţia ziarului Basarabia, primul ziar românesc din provincia noastră. Cu această ocazie, după oficierea unui serviciu divin la Catedrală, toată asistenţa s-a deplasat la monumentul celor trei martiri, unde au depus coroane de flori Ministrul general I. Răşcanu (cu următoarea inscripţie: Pioasă recunoştinţă vizionarilor naţionalişti moldoveni 1905-1918), primăria municipiului Chişinău şi domnul Ion Inculeţ prin domnul Teodor Inculeţ. Cu această ocazie au ţinut câteva alocuţiuni generalul I. Răşcanu, ministrul Ion Pelivan, dr. C. Ionescu – preşedintele Asociaţiei culturale ASTRA Basarabeană şi părintele Gr. Constantinescu. La eveniment a participat şi Mitropoltul Basarabiei Gurie Grosu.[16]
În Monitorul Oficial nr. 4-8 pe anul 1936 s-a publicat o decizie a Consiliului Municipal Chişinău, prin care s-a dispus: să se prevadă în bugetul pe anul viitor, rezidirea monumentului eroilor naţionale: Murafa, Mateevici şi Hodoroja. Nu cunoaştem exact dacă s-au efectuat lucrările de refacere a monumentului şi în ce au constat acestea. Statistica monumentelor din Moldova, Basarabia şi Bucovina deţinde informaţii preţioase despre monumentele de for public din Basarabia. Astfel, în adresarea sa către Ministrul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor din România, Primăria mun. Chişinău comunică prin scrisoarea nr. 6852 din 12.02.1937 despre faptul că în Chişinău sunt 3 monumente de for public şi două statui, dintre care Monumentul „S. Murafa, A. Mateevici şi A. Hodorogea”. În anexă se face o descriere amănunţită a monumentului cu privire la formă, dimensiuni, inscripţii ş.a., iar anul ridicării acestuia este stabilit greşit (1922). Fotografiile realizate de agentul Primăriei relevă faptul că în 1937 monumentul nu mai era înzestrat cu acel grilaj de fier care a fost instalat imediat după dezvelirea sa, fiind prost întreţinut, iar unele piese de piatră lipsind în totalitate.[17] Din puţinele fotografii care ne stau la dispoziţie putem concluziona că monumentul era adesea vizitat de anumite delegaţii, de tineri, intelectuali, preoţi etc. Spre exemplu, la 02 septembrie 1937, la 20 de ani de la moartea celor doi eroi (Murafa şi Hodorogea), la Catedrală se organiza un parastas, după care urma să aibă loc un pelerinaj la monumentul şi mormintele lor.[18] La acest eveniment au participat istoricul Ştefan Ciobanu, membru de onoare al Academiei Române, generalul Costescu, viceprimarul Bogos, prim- ajutorul primarului Demir Apostolescu, chestorul Berezovschi, Ion Pelivan, alături de mai mulţi reprezentanţi ai diferitor insituţii literare, culturale şi patriotice. Cu prilejul comemorării celor trei basarabeni, de la moartea cărora s-au împlinit două decenii, ieri, la ora 10 a.m. la catedrală s-a oficiat un Te-Deum… de un sobor de preoţi. Publicul a fost numeros, în frunte cu autorităţile civile şi militare din localitate. Către ora 11, părintele Scvoznicov a ţinut o frumoasă cuvântare, accentuând importanţa zilei. Apoi părintele Scvoznicov s-a oprit asupra personalităţii poetlui Alexei Mateevici spunând că – Al. Mateevici a înţeles chemarea Basarabiei şi a spus să ridicăm un prooroc de printre noi căci altfel nu vom ajunge la înălţarea neamului. Cine ştie când acest prooroc se va naşte. Poate că el va apare în cel mai apropiat timp… Al. Mateevici, ca şi Simion Murafa şi Andrei Hodorogea au luptat pentru ţară şi neam. După acest discurs, asistenţa a părăsit Catedrala pentru a se opri la monumentul celor trei eroi basarabeni. Aici părintele Suruceanu a vorbit despre Alexei Mateevici, subliniind însemnătatea acestui mare poet pentru basarabeni… La ora 12 s-a făcut o pomenire religioasă în Cimitirul ortodox, la mormintele celor trei basarabeni: Murafa, Hodorogea şi Mateevici. Istoricul Ştefan Ciobanu, iniţiatorul acestei şedinţe comemorative, a menţionat faptul că acum 20 de ani au fost ucişi la 6 seara, mişeleşte, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea. Puţin mai târziu moare şi Alexei Mateevici. Astăzi nimeni nu-şi mai reaminteşte de cei trei basarabeni. Moartea lor însă simbolizează jertfele pe care le-au adus Basarabiei. Au mai ţinut alocuţiuni viceprimarul Apostolescu, generalul Costescu, D. Bogos, D. Iov, L. T. Boga, Vl. Neaga, A. Ţurcanu, Florescu, Elena Alistar Romanescu, G. V. Madan, Gherman Pântea (în numele membrilor Sfatului Ţării) ş.a.[19]
Soarta monumentului se schimbă brusc în fatidicul an 1940, când bolşevicii au intrat în Basarabia. La 23 august 1940, Marele Stat Major trimite Ministerului Artelor de la Bucureşti o solicitare (nr. 53.144) prin care cere a-i fi comunicate de urgenţă următoarele fapte:
Din corespondenţa modestă de care dispun Arhivele statului român la acest capitol aflăm că la 13 septembrie 1940 monumentele şi obiectele din bronz evacuate de pe teritoriul Basarabiei urmau a fi transportate cu trenul spre Bucureşti, pentru a fi predate Muzeului de Artă Naţională Regele Carol I (astăzi Muzeul Naţional al Ţăranului Român).[20] La 17.09.1940, în baza unui proces-verbal, jandarm plutonier Ghenea Nedelea, din partea Marelui Stat Major, în calitate de delegat de predare, şi D-l Al. Tzigara-Samurcaş, Directorul Muzeului de Artă Naţională „Regele Carol I”, am procedat: primul la predare şi al doilea la primire, fiind asistaţi de D-l Alexandru Rozorea, delegatul Ministerului Cultelor şi Artelor, a următoarelor obiecte de sculptură depozitate la Muzeu şi provenite din Basarabia: …2/. Basoreliefurile în bronz ale lui Murafa şi Mateevici, din oraşul Chişinău.[21] La 11 octombrie 1940, reprezentantul Ministerului Artelor, căpitanul Simionescu, comunică Marelui Stat Major prin scrisoarea nr. 48.438 faptul că au fot evacuate până acum următoarele monumente din Basarabia: [p. 5]…Basoreliefurile în bronz ale lui Murafa şi Mateevici din Chişinău, repartizate Muzeului de Artă Naţională „Carol I” din Capitală.[22]
Ce s-a întâmplat cu basorelieful în bronz ce îl reprezenta pe A. Hodorogea, cu vulturul şi coroana regală, nu cunoaştem. În schimb, ASCOR a încercat în mod insistent să afle care a fost soarta celor două basoreliefuri evacuate de armata română, pentru a le readuce acasă sau cel puţin pentru a le folosi în procesul de reconstituire. În urma mai multor interpelări către diferite instituţii din România, inclusiv Ministerul Culturii, nu am reuşit să aflăm nimic deosebit. Iar prin scrisoarea nr. 638 din 13.02.2013, Muzeul Naţional al Ţăranului Român comunica următorul fapt: obiectele menţionate de dvs. au fost, într-adevăr, depuse la Muzeul de Artă „Carol I” în anul 1940. Din păcate, la înfiinţarea Muzeului de Artă Populară al R.P.R. (succesorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român) o parte din inventarul muzeului a fost repartizată altor instituţii publice. Acesta e foarte probabil şi cazul obiectelor menţionate de dvs., deoarece în primul registru de inventar al Muzeului de Artă Populară al R.P.R. obiectele în cauză nu mai apar, presupunem, aşadar, că ele au fost fie distruse, fie transmise altor instituţii publice în perioada 1940-1953 (semnează Directorul General Dr. Virgil Şt. Niţulescu).
Impresionantă este şi soarta monumentului în sine de după 1940. Toate sursele istorice existente vorbesc despre faptul că monumentul din piatră a fost distrus de trupele bolşevice. Totuşi, în urma cercetărilor realizate s-a constatat că monumentul nu a fost distrus, ci a existat până în decembrie 1962 când a fost demolat odată cu aruncarea în aer a Turnului- clopotniţă din faţa Soborului. Acest lucru este confirmat de un profesor de la UTM[23] şi de criticul de artă Tudor Braga, martor ocular al evenimentului, care mai mărturiseşte despre faptul că la un moment dat monumentul (sau ce mai rămăsese din el) a fost transformat într-o cişmea de uz public. În susţinerea acestei idei vine şi o fotografie dintr-o colecţie personală, postată pe internet şi datată cu anul 1945, unde se observă foarte uşor Monumentul celor trei martiri care la acea dată era în paragină.
După o soartă zbuciumată de aproape 40 de ani (1923-1962), ideea restabilirii monumentului le-a venit celor de la ASCOR în urma lecturării cărţii Basarabia necunoscută de Iurie Colesnic, care conţine imaginea monumentului. Comitetul de iniţiativa pentru reconstituirea monumentului a fost format din avocatul Iulian Rusanovschi, fost preşedinte ASCOR în perioada 2007 – 2013, istoricul Iurie Colesnic şi viceministrul agriculturii Dumitru Godoroja. Astfel, la 21.09.2012 ASCOR înaintează un demers către Primăria mun. Chişinău privind reconstituirea Monumentului celor trei martiri. În decurs de trei luni, iniţiativa a fost avizată pozitiv de 3 comisii din cadrul Primăriei, iar în martie 2013 a ajuns pe masa Consiliului municipal Chişinău. Concomitent, menţionăm că la 30.11.2012 a fost obţinut avizul pozitiv al Institutului Patrimoniului Cultural de pe lângă Academia de Ştiinţe a Moldovei cu privire la reconstituire, iar la 29.01.2013 – o binecuvântare arhierească din partea ÎPS Vladimir Cantarean. Amintim că Mitropolia Basarabiei, în persoana ÎPS Petru Păduraru, nu a răspuns la solicitarea noastră privind binecuvântarea reconstituirii monumentului.
Comisia Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii în februarie 2013 avizează pozitiv locul în care va fi reamplasat Monumentul celor trei martiri, schiţa de amplasare fiind elaborată de arhitectul Gicu Bulat. Pe acest loc Societatea Culturală Ginta Latină a instalat în 1992 o placă de marmură în memoria celor trei martiri.[24] La 27 martie 2013, acelaşi fapt este reconfirmat de Consiliul Monumentelor de For Public. Arhitectul care a coordonat opera de reconstituire este regretatul Eugen Bâzgu, sculptorul Grigore Băţ a lucrat la reconstituirea obiectelor din bronz (basoreliefuri, vultur şi coroană), iar reconstituirea monumentului în piatră [de Cosăuţi] a fost încredinţată meşterului popular Vladislav Lozan din localitatea Cosăuţi, Soroca. După decesul arhitectului coordonator, Eugen Bâzgu, a fost foarte greu de coordonat finalizarea monumentului. Mai mulţi arhitecţi au refuzat să ducă acest proiect la bun sfârşit, iar finisarea lucrărilor de reconstituire s-au petrecut sub bagheta a doi ucenici de-ai lui Eugen Bâzgu. Lucrările de amenajare a spaţiului adiacent monumentului au fost efectuate de SRL Vivantis-Plus, companie administrată de Ştefan Curchi. Unica problemă cu care s-a confruntat acest proiect a fost lipsa de susţinere din partea Consiliului mun. Chişinău, care de la prima examinare a proiectului de decizie, din aprilie 2013 şi până în septembrie 2015 ba excludea proiectul de pe ordinea de zi, ba îl respingea.[25] Acest lucru se întâmpla în primul rând din cauza că fracţiunea comunistă refuza să susţină iniţiativa, iar fracţiunile democrate nu manifestau nici un interes faţă de Monumentul martirilor basarabeni.[26]
La 02 septembrie 2015 consilierul municipal Ion Ştefăniţă a preluat iniţiativa expunerii acestui proiect în faţa Consiliului Municipal Chişinău, înregistrând proiectul la secretarul Consiliului, cu scopul de a fi supus aprobării în şedinţa ordinară din luna septembrie. La 19 noiembrie 2015 cu o majoritate de voturi a fost aprobat proiectul de decizie în cadrul Consiliului municipal de reconstituire a monumentului de for public – Monumentul celor trei martiri în Scuarul Catedralei. Edificarea acestui monument prin reconstrucţie, a fost aprobată şi prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 594 din 13.05.2016 iar autorizaţia de construcţie a fost eliberată de Primăria mun. Chişinău la 16.09.2016 sub numărul 234-c/16. Monumentul a fost amplasat în scuarul Catedralei Naşterea Domnului în două etape şi anume la 17 şi 24 septembrie 2016. În spatele acestuia a fost adăugat următorul text: MONUMENTUL A FOST RECONSTITUIT ÎN PERIOADA 2012–29.09.2016 LA INIŢIATIVA AVOCATULUI RUSANOVSCHI IULIAN (ASCOR), A ISTORICULUI IURIE COLESNIC ŞI A DEPUTATULUI DUMITRU GODOROJA. ARHITECT COORDONATOR EUGEN BÂZGU. SCULPTOR GRIGORE BĂŢ. PIATRA A FOST EXECUTATĂ DE VLADISLAV LOZAN LA COSĂUŢI. SPONSORI: VASILE ŞI DUMITRU GODOROJA. INAUGURAT: 29 SEPTEMBRIE 2016. Pentru reconstituirea acestui monument s-au cheltuit peste 300.000 lei moldoveneşti echivalentul de circa 12.500 euro.
Reconstituirea acestui monument ascunde în spatele său o muncă titanică depusă timp de 4 ani. Grupul de iniţiativă a fost sprijinit de mulţi oameni de bunăcredinţă. Astfel Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor de la Bucureşti au fost receptiv la demersurile lor şi au pus la dispoziţie materialele ce le deţineau referitor la edificarea monumentului. Cu mult entuziasm s-au implicat în recontituirea monumentului şi unii tineri de la ASCOR alături de mai mulţi intelectuali, profesori cum ar fi preotul Viorel Cojocaru, Alexandru Magola, istoricul Ion Varta, Andrei Cociug, Ştefan Curchi, Sergiu Vornicov, Silviu Tabac etc.
La 29 septembrie 2016, ora 11.00 evenimentul de inaugurare a monumentului, a fost deschis de corul Model al Departamentului Trupelor de Carabineri a MAI a R. Moldova prin intonarea imnului de stat Limba noastră cea română iar garda de onoare a executat tragerea mai multor salve. După intonarea imnului, Mitropolitul Moldovei ÎPS Valdimir Cantarean a oficiat slujba de sfinţire a monumentului şi a vorbit despre personalitatea preotului Alexei Mateevici. La eveniment nu au fost prezenţi Patriarhul Daniel Ciubotea şi Ambasadorul României Daniel Ioniţă, deşi au fost invitaţi în mod special.
E un eveniment istoric pentru familia noastră, spune Dumitru Godoroja, numele de familie al căruia a fost schimbat din Hodorogea în Godoroja de sovietici în anii 1950. Tatăl meu, născut în 1934 în regatul României, în toate actele este Hodorogea, a menţionat Dumitru Godoroja.
Invitaţi să ţină discursuri la inaugurare au fost şi Monica Babuc, ministrul Culturii, Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale, Ion Varta, directorul Arhivei de Stat Naţionale. După inaugurare Monica Babuc a menţionat: Vreau să vă spun că este o operă la care lucrăm cu toţii, cu sufletul, cu mâinile, dar mai ales cu caracterul nostru. Atunci când vom înţelege că nu doar aşteptând de undeva, dar venind la fel cum a venit Dumitru Hodorogea şi familia sa, alături de marele istoric al literaturii Iurie Colesnic, cu iniţiativa, dar şi finanţarea exhaustivă a acestui monument, pentru că a înţeles cât de important este pentru noi acesta, atunci vom merge cu siguranţă înainte, către viitorul nostru european.
Academicianul Mihai Cimpoi, aplaudat de cei prezenţi, face apel pentru reconstituirea mai multor monumente distruse de regim: E Ziua mondială a inimii astăzi, inimile noastre se deschid astăzi spre aceste personalităţi care au luptat pentru valorile noastre, pentru limba română, pentru o istorie adevărată, fiindcă s-a făcut şi o istorie falsă şi se mai face în continuare la noi. Gândul nostru de recunoştinţă se îndreaptă spre cei care au luptat pentru restabilirea monumentului, spre meşterii de la Cosăuţi. Întrucât piatră de Cosăuţi mai este, haideţi să ne gândim şi la reconstituirea şi altor simboluri naţionale. Mă gândesc în special la Monumentul Unirii, care a fost plasat la intrarea în Vatra. Şi a doua rugăminte, pe care vă rog să o susţineţi, este: haideţi să contribuim şi noi cu ce avem pentru opera lui Brâncuşi, Cuminţenia Pământului, ca această operă genială să vină Acasă, s-o vedem şi noi, românii basarabeni!
În ziua inaugurării, pe monument se regăseau instalate cele trei basoreliefuri şi coroana regală, care reaminteşte românilor basarabeni de personalitatea Regelui Ferdinand I supranumit şi întregitorul. Astfel, monumentul celor trei martiri devine al treilea monument din Republica Moldova ce poartă un mesaj regalist, după bustul Reginei Maria din localitatea cu acelaşi nume şi bustul Regelui Ferdinand I din Nisporeni, reconstituit şi el în vara acestui an. Pe monument este reprodusă stema României Întregite care vine să confirme originea noastră românească şi idealul pentru care au murit cei trei apostoli basarabeni. Vulturul din bronz şi textul în bronz de pe monument, au fost instalate după inaugurare şi anume la 03 octombrie 2016. Trebuie menţionat faptul că, la baza monumentului a fost amplasată o placă din bronz cu numele celor doi sponsori: Vasile şi Dumitru Godoroja.
Să considerăm că dezvelirea acestui monument este o primă realizare, o primă acţiune, de revenire atât la personalităţile noastre propriu-zise, cât şi la simbolurile noastre naţionale!
[1] Ziarul Cuvânt Moldovenesc, Chişinău, nr. 74 din 24.08.1917.
[2] Colesnic Iurie, Basarabia necunoscută Vol. I, Chişinău, Ed: Universitas, 1993, fila 86-87.
[3] Ziarul Raza, Chişinău, an 1937, Vasile Ţepordei.
[4] Ziarul Cuvânt Moldovenesc, Chişinău, nr. 74 din 24.08.1917, fila 1.
[5] Scrisoarea nr. CE/44 din 28.02.2012 a ONCE către ASCOR.
[6] Ziarul Sfatul Ţării, Chisinau, nr. 40 din 20.05.1918, fila 2.
[7] Marcu, George, Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Bucureşti, Ed: Meronia, 2009.
[8] A.N.R., Bucureşti, Fond Pan Halippa, dosar 105.
[9] Ziarul Dreptatea, Chişinău, nr. 710 din 03.05.1923, fila 2.
[10] A.N.R., Bucureşti, Fond Pan Halippa, dosar 1034/ 1930-1941.
[11] Ziarul Viaţa Basarabiei, Chişinău, nr. 16 din 14.10.1923, fila 2.
[12] Revista Destin Românesc, Chişinău, nr. 2/3 din 2008, fila 228-245.
[13] Anuarul Muzeului Naţional de Istorie, Chişinău an. I, 1991, fila 214 – 215.
[14] A.N.R., Bucureşti, Fond Pan Halippa, dosar 106.
[15] Revista Cultul Eroilor, Bucureşti, nr. 1-2, an. 1924, fila 12-14.
[16] Ziar Cuvânt Moldovenesc, Chişinău, nr. 49 din 29.11.1931 , fila 1.
[17] A.N.R., fond M.C.A., D.A., inv. 819, dosar 69/1937, mapa VIII, vol 3.
[18] Ziarul Gazeta Basarabiei, Chişinău, nr. 540 din 30.08.1937, fila 3.
[19] Ziarul Gazeta Basarabiei, Chişinău, nr. 544 din 04.09.1937, fila 2.
[20] http://www.muzeultaranuluiroman.ro/
[21] A.N.R., fond M.C.A., D.A., inv. 819, dosar 90/1940, mapa 8.
[22] Virgiliu Z. Teodorescu, Monumente ridicate în oraşul Chişinău în 1918-1940, Revista Tyragetia, Chişinău, 1992, fila 214-215.
[23] http://www.youtube.com/watch?v=DCOvHNwWGyQ
[24] În noiembrie 2015, fracţiunea Partidului Liberal, a demontata această placă, care a şi dispărut fără urme, în locul ei instalând o piatră de temelie cu menţiunea că: aici va fi ridicat Monumentul celor trei martiri, piatră inaugurată la 01 decembrie 2015.
[25] http://chisinau.md/lib.php?l=ro&idc=412&
[26]http://adevarul.ro/moldova/actualitate/monumentul-celor-trei-martiri-asteapta-girul-cmc-1_52368848c7b855ff568 a2c05/index.html
Asociatia Obsteasca MONUMENTUM
Rep. Moldova, Chișinău, str. Kiev nr. 11
IBAN - MD73ML000000022514342027
B.C. MOLDINDCONBANL S.A.
Filiala „Ștefan cel Mare”
Destinația plății: pentru statuia Reginei Maria”