Viața și activitatea avocatului Emanuil Gavriliță
Emanuil Gavriliță s-a născut la 11 august 1847, în familia părinților Ioan și Zamfira Gavriliță, în satul Târnova. Străbunicul său a fost preotul Teodor Gavriliță din târgul Soroca. Pe când era student la Moscova, la Facultatea de Dept, Emanuil se căsătorește cu Nadejda Eremenko, iar la 22.12.1873 li se naște fiica Olga. După încheierea studiilor juridice, la 10 iunie 1874, Emanuil este desemnat candidat la funcțiile judiciare pe lângă procurorul Tribunalului Chișinău, iar la 30 noiembrie 1875, Adunarea Zemstvei din județul Soroca, l-a ales judecător de pace de sector. Ulterior a deținut și demnitatea de avocat pe lângă Curtea de Apel din Odessa.
În adâncul inimii sale, Emanuil Gavriliță a crezut mereu în reîntregirea poporului român. El a corespondat cu Nicolae Iorga, Constantin Stere, Vasile Hartia și a iubit enorm poezia contemporanului său Mihail Eminescu.
Începând cu anul 1903, Nicolae Safir cere permisiune autorităților țariste pentru ediția în limba română a ziarului „Basarabia” și solicita ca, redactor al versiunii românești să fie confirmat avocatul Emanuil Gavriliță. Această ediție în limba română a apărut între 24 mai 1906 – 11 martie 1907, prin implicarea profesorului Constantin Stere, a directorului Emanuil Gavriliță și a colaboratorilor Ion Pelivan, Pan. Halippa, Nicolae Popovschi, Sergiu Cujbă, Alexei Mateevici, Alexis Nour, Gheorghe Stârcea, Theodor Inculeț etc. În total, au apărut 56 de numere, în cuprinsul cărora au fost publicate poezii ca „Doina” lui Mihai Eminescu, „Deșteaptă-te Române” de Andrei Mureșanu, „Cântarea României ” de Alecu Russo. În paginile ziarului au fost evocate personalități ca Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Andrei Mureșanu, Carol I, A.D: Xenopol, alături de ilustre figuri ale istoriei românilor precum Mitropolitul Varlaam, Petru Movilă, Andrei Șaguna, Gheorghe Șincai, Gheorghe Asachi, Octavian Goga etc.
Pentru îndrăzneala de care a dat dovadă în activitatea sa publicistică și patriotică, Emanuil Gavriliță avea să pătimească prin trimiterea pe banca acuzaților de către autoritățile țariste de 16 ori. Cel mai cunoscut dosar, a fost intentat după publicarea articolului „Alianța țărănească și guvernul” în nr. 8 din 22 iunie 1906, în cadrul căruia a fost găsit vinovat de „suscitarea dușmăniei populației față de guvern și difuzarea cu bună știință a informațiilor false, precum că guvernul persecută Alianța țărănească…”. În cadrul acestui dosar, avocatul Emanuil Gavriliță a fost condamnat (la vârsta de 60 de ani) la o lună închisoare, însă puțin mai târziu pedeapsa i-a fost comutată la 100 ruble amendă. La 16 octombrie 1906, viceguvernatorul Basarabiei i-a intentat un nou dosar penal, pentru publicarea, în nr. 41 din 15.10.1906, a articolelor „Confiscarea Basarabiei” și „Către preoții moldoveni din Basarabia”. Totuși, câteva zile mai târziu, procesul a fost clasat. Apariția ziarului a fost interzisă atunci când a fost publicată poezia „Deșteaptă-te române”!
Cu sănătatea zdruncinată după atâtea procese, Emanuil Gavriliță trece la cele veșnice în ziua de 10 iunie 1910, fiind îngropat în satul Baxani, jud. Soroca. El a lăsat în urma sa un exemplu de demnitate, un model de luptător autentic pentru identitatea noastră națională și un a deschis drumul formării mișcării de eliberare națională din anii care a urmat.
Edificarea monumentului în perioada interbelică.
La 22 noiembrie 1931, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la apariţia ziarului „Basarabia”, în cadrul ședinței festive, s-a înfiinţat un Comitet pentru ridicarea bustului avocatului Emanuil Gavriliță, prezidat de ministrul Basarabiei – generalul Ioan Răşcanu. Cu această ocazie, generalul Râşcanu a donat suma de 5000 lei, ulterior fiind completată de redacţia ziarul Basarabia cu încă 2000 lei. Pe listele de subscripţie se regăseau şi alţi donatori, precum:
În această acțiune era implicat și Pan Halippa, care la scurt timp, i-a cerut Antoniei Gavriliță (stabilită cu traiul la Timișoara), material iconografic pentru sculptarea bustului. La 25 decembrie 1931, Antonia Gavriliță îi comunică următorul mesaj lui Pan Halippa: „Stimate domnul Halippa, … foarte puține fotografii pot să-ți trimit. Tatăl meu se fotografia așa de rar. În afară de acestea 3 nu am nimic. În ce privește portretele, nu am decât două schițe, una făcută de mine și alta de doamna Panteleeva. Nu-i plăcea tatălui meu să pozeze. Mai bine zis nu putea – adormea imediat. A fost așa de activ totdeauna, că inactivitatea la el însemna somnul. Începeam de multe ori să-l desenez și renunțat de fiecare dată. Cele două schițe le trimit în colet. Spre fericirea mea, domnul Alexandru Plămădeală îl cunoștea pe tatăl meu și cred că-l va ajuta memoria.”
Fotografiile, portretele și alte materiale au ajuns la Alexandru Plămădeală prin Pantelimon Halippa. Sculptorul a fost angajat oficial de către primarul mun. Chișinău, avocatul Constantin Ionescu. Începutul a fost frumos, dar între timp această inițiativă s-a estompat. Astfel, la 16 octombrie 1933, sculptorul Alexandru Plămădeală adresează următoarea scrisoare lui Pan Halippa: „Domnule Ministru, având în vedere unele zvonuri neplăcute în jurul monumentului regretatului Emanuil Gavriliță, cred de cuviință să Vă aduc la cunoștință următoarele. În toama anului 1931, am fost invitat de dl primar Ionescu, care m-a angajat să fac bustul lui Gavriliță. Am convenit cu dânsul ca bustul din ghips gata pentru turnat, va costa 6000 lei. Domnul primar mi-a propus să încep lucrarea făăr nici o întârziere. Am început-o imediat, cerând și concursul dumneavoastră, pe care mi l-ați acordat în modul cel mai amabil, dându-mi fotografii, portrete ale lui E. Gavriliță. Nici un ban nu mi s-a eliberat. După ce am terminat lucrarea, m-am adresat la Primărie (între timp primarul s-a schimbat), însă nimeni nici nu a vrut să vorbească de asta, spunând că asta e o chestiune personală a domnului avocat Ionescu. Am răspuns, că am primit comanda de la domnul primar Ionescu, dar nu de la avocatul Ionescu.
Totuși, nimenea nu a venit să vadă bustul și nu mi s-a spus unde se află banii, așa că nu am putut primi suma necesară pentru turnarea în ghips. Începându-se geruri și atelierul nefiind încălzit, bustul a crăpat și s-a distrus. Peste câteva luni, a fost la Chișinău doamna Cioflec, a vrut să vadă bustul și i-a comunicat tot. Numai de acum câtva timp, am aflat de la domnul Theodor Inculeț, că toată suma de bani (12000 lei) adunată pentru acest bust, a fost la contabilul-șef al Primăriei – Aga. Și că de acum câtva timp, dumnealui a predat suma de bani Asociației „ASTRA”, unde banii se află și în prezent. După cum puteți vedea, nu sunt deloc responsabil că până în prezent nu există bustul lui Gavriliță, căci Primăria, după plecarea Dlui IOnescu a refuzat să se ocupe cu chestia asta.”
Abia la 19 septembrie 1935, Alexandru Plămădeală îl anunța pe Pantelimon Halippa că, la turnătorie, bustul lui Gavriliță era în plin lucru, iar la 5 octombrie sculptorul îi aduce o nouă veste: „Cred de cuviință să vă fac cunoscut că azi a fost la mine turnătorul și m-a înștiințat că bustul lui Gavriliță este turnat în bronz. Peste câteva zile va fi complet gata, adică spălat și patinat. Turnătorul speră ca săptămâna asta bustul va fi ridicat de la fabrică și trimis la Chișinău.”
Deși se dorea instalarea sa în parcul Soborului alături de monumentul celor trei martiri, bustul nu a mai fost expus într-un spaţiu public până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. După eliberarea Basarabiei, bustul a fost găsit în stare bună, iar Pan Halippa l-a oferit, în numele comitetului de inițiativă, primăriei Chișinău, cu sarcina ca postamentul din piatră și instalarea bronzului să se facă din contul Primăriei într-un loc de onoare (adresa din 21 mai 1942 a primarului mun. Chișinău, colonel Anibal Dobjanschi).
Ca răspuns la acest gest, primarul Anibal Dobjanski i-a transmis lui Pan Halippa următoarea scrisoare: „Către președintele Comitetului pentru ornarea capitalei Basarabiei cu busturi ale unor figuri istorice. La dresa domniei voastre din 10 mai 1942, avem onoarea a vă face cunoscut că Primăria municipiului Chișinău a luat cunoștință cu satisfacție de oferta busturilor, marelui B.P. Hașdeu și a lui Emanuil Gavriliță, operele regretatului sculptor Alexandru Plămădeală, a căror realizare se datorește străduințelor dumneavoastră și își i-a asupra-și sarcina de a le asigura un loc de onoare în cuprinsul municipiului. Primiți vă rog, domnule președinte, încredințarea deosebitei considerațiuni ce vă păstrez”.
Revista Viața Basarabiei mărturisește că: „în 1942, primăria Chișinăului a așezat în grădina publică bustul Bogdan Petriceicu Hașdeu și în str. Alexandru cel Bun, în grădinița de-al lungul fostului comandament al Corpului III Armată, busturile lui Emanuil Gavriliță, Vasile Stroescu și Alexandru Donici. Toate busturile acestea, afară de acela alui Vasile Stroescu, au fost lucrate de Alexandru Plămădeală”.
La 19 septembrie 1943 bustul a fost dezvelit din nou în grădina fostului local al Corpului de Armată, de la intersecţia actualului bulevard Ştefan cel Mare şi Sfânt cu strada Maria Cebotari, vis-a-vis de cinematograful Patria. Ziarul Basarabia din 8 septembrie 1943 relatează că: odată cu ocazia deschiderii expoziţiei municipale de la 19 septembrie a.c. din Grădina Publică, se vor sfinţi busturile marilor figuri basarabene: B.P. Haşdeu, Alexandru Donici, Vasile Stroescu şi Emanoil Gavriliţă, ce vor fi instalate în grădina fostului local al corpului de armată de pe bulevardul Alexandru cel Bun, lângă Teatrul Naţional. Sfinţirea se va face de către un sobor de preoţi, în prezenţa tuturor autorităţilor civile şi militare. Se vor sfinţi şi cele două statui reprezentând doi lei şi o statuie reprezentând o femeie ce vor fi instalate zilele acestea în grădina publică. Tot în această zi se va inaugura parcul amenajat de primărie pe locul fostei case „Barbalat”, care va fi împrejmuit cu un gard frumos şi făcut pe pământ negru, anume adus pentru răsadurile de flori.
În 1944 bustul lui Emanuil Gavriliţă a fost evacuat la Craiova, alături de alte bunuri ale Primăriei. Faptul este confirmat prin Inventarul de primire-predare, semnat de către delegații Primăriei Chișinău (Anton Olaru și I. Bivol)pe de o parte, și de domnul Traian Ionescu, șeful Biroului Inventarului Secției Economice a Primăriei mun. Craiova, pe de altă parte. Prin același act, mai erau predate statuia Lupoaicei cu Remulus și Romus și busturile lui Alecu Donici și Vasile Stroescu. Soarta ulterioară a bustului este necunoscută.
Epopeea reconstituirii monumentului.
În anul 2024, am preluat ideea reconstituirii monumentului, în fața Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”, unde în perioada interbelică s-a aflat sediul Comandamentului Corpului III Armată. Totuși, abia în vara anului 2025 au fost începute demersurile necesare, odată cu elaborarea schiței de proiect, semnată de arhitectul Mihail Andrieș
Deși acest loc a fost indicat în schița de proiect cu asentimentul ministrului culturii Sergiu Prodan și cu aprobarea scrisă a directorului Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”, a preturii sectorului Buiucani și a Agenției Proprietăți Publice, totuși Consiliul Național al Monumentelor Istorice a respins propunere prin procesul verbal nr. 12 din 31.07.2025 sub motivul că: nu au fost prezentate gabaritele locului, înălțimea aproximativă; nu se acceptă amplasarea a 3 monumente în acest spațiu, în acest scuar; este posibilă prezentarea a mai multor locuri de amplasare identificate (argumentate) pentru stabilirea celor mai reprezentative acestor personalități.
În aceste circumstanțe, am renunțat la idea de a mai documentația de proiect la acest Consiliu, în ședințele căruia toate inițiativele Asociației Obștești „Monumentum” erau tratate cu dispreț și infatuare. În luna septembrie, am semnat contractele de antrepriză privind sculptarea postamentului și a bustului în bronz. Sculptarea soclului în calcar de Cosăuți a fost finanțată de Uniunea Avocaților din Republica Moldova (președinte Dorin Popescu) cu suma de 20.000 lei (transferată în contul Asociației „Monumentum” la 01.12.2025), iar bronzul a fost lucrat de sculptorul Veaceslav Jiglicțhi în perioada octombrie – decembrie 2025.
Astfel, după o pregătire minuțioasă și cu acordul prealabil al primarului mun. Chișinău Ion Ceban și al pretorului sectorului Centru – Vadim Hîncu, sâmbătă 20 decembrie 2025, am săpat fundația monumentului și am turnat betonul pentru a face posibilă instalarea postamentului din piatră de Cosăuți la intersecția străzilor Armenească și București, lângă sediul fostei redacții a ziarului „Basarabia”, condus altădată de Emanuil Gavriliță. Aceste lucrări au fost posibile datorită susținerii venite din partea următoarelor persoane:
Cu regret, în seara aceleiași zile, consilierul municipal Alexandr Odințov și deputatul Gaek Vartanean (de etnie armeană), au organizat demontarea postamentului și evacuarea lui în curtea unei gospodării comunale din str. Vasile Alecsandri a capitalei. Motivul acestei vandalizări a fost greu de înțeles, însă cu regret, după incidentul respective, primarul urbei a refuzat să mai accepte instalarea monumentului în altă parte. Câteva zile mai târziu, am recuperate postamentul de piatră, parțial deteriorate și l-am transportat în curtea Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din sectorul Buiucani.
După mai multe discuții purtate cu profesorul Ion Negrei în vederea identificării unui loc potrivit pentru acest bust, am solicitat preturii secotrului Râșcani a mun. Chișinău oferirea unui loc în acest scop, însă răspunsul a întîrziat să apară. La 9 iunie 2026, am depus o cerere în atenția Preturii sect. Buiucani prin care am solicitat aprobarea instalării monumentului în Scuarul Europei de pe str. Mihail Kogâlniceanu, scuar care urma să intre în lucrări de renovare capitale pe parcursul lunilor august – octombrie același an. Deși acest loc era agreat verbal și de către Ministerul Culturii (fiindcă purtam discuții și cu noul ministru al culturii pe acest subiect), totuși pretura sectorului Buiucani a refuzat să își manifeste official poziția față de propunerea noastră.
La 15 iulie 2026, privire noastre s-au îndreptat spre sectorul Botanica. În urma unor discuții purtate cu domnul Mircea Cosma, președintele Societății Cultural -Istorice „Mihai Viteazul” din România, am identificat locul viitorului monument care avea să fie amplasat în fața Judecătoriei Chișinău, sediul central (str. N. Zelinski). Acordul de principiu a fost obținut de către domnul Mircea Cosma în urma discuțiilor purtate cu pretorul Diana Guba, iar la 17 august 2026 Asociația „Monumentum” din Republica Moldova a semnat cu Pretura sect. Botanica un acord de parteneriat, prin care ultima își exprima acordul de a colabora în vederea edificării monumentului.
În condițiiile în care postamentul de piatră era deteriorate, Societatea Cultural-Istorică „Mihai Viteazul” din Ploiești a donat Asociației Obștești „Monumentum” suma de 1500 RON, în baza contractului de sponsorizare din 3 septembrie, iar Pretura sect. Botanica a cumpărat 20 de exemplare din volumul „Monumentul Reginei Maria a Românie – un simbol al unității naționale în inima Chișinăului” pentru suma de 10.000 lei. Acești bani au fost folosiți pentru repararea postamentului și înlocuirea bucăților de piatră deteriorate complet. Amintim că pe spatele postamentului, a fost eternizat următorul mesaj pentru posteritate:
MONUMENT RIDICAT ÎN 1935 DE GENERAL IOAN RÂȘCANU
SCULPTOR ALEXANDRU PLĂMĂDEALĂ
DISTRUS DE SOVIETICI ÎN 1944
RESTABILIT DE DR. IULIAN RUSANOVSCHI
ARHITECT: MIHAIL ANDRIEȘ
SCULPTOR: V. JIGLIȚCHI
SPONSOR BRONZ: ION DELI
FUNDAȚIA „MYOSOTIS”
DIACON GAVRILIȚĂ TOADER
PIATRĂ: UNIUNEA AVOCAȚILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
INAUGURAT: 27.03.2026
Ziua decisivă a fost cea de sâmbătă, 12 septembrie 2026, atunci când prin implicarea antreprenorului Adrian Boldurescu, a fost săpată fundația monumentului, montată baza de beton (turnată câteva zile mai devreme) și instalat soclul de către meșterul Serghei Rotari din s. Cosăuți. Având în vedere faptul că lucrările au decurs fără incidente, am decis organizarea imediată a festivității de inaugurare a monumentului pentru 25 septembrie același an. Bustul din bronz și plăcuța ce purta inițialele „AVOCAT EMANUIL GAVRILIȚĂ. 11.08.1847 – 10.06.1910”, au fost montate în seara zilei de 24 septembrie de către echipa meșterului Veaceslav Jiglicțhi.
Reconstituirea și edificarea monumentului a fost posibilă prin implicarea următorilor sponsori:
Vineri, 25 septembrie, cu începere de la ora 13.00, în scuarul Judecătoriei Chișinău au răsunat Imnurile „Limba noastră” și „Deșteaptă-te Române” sub bagheta fanfare Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din Republica Moldova. Evenimentul a fost moderat de tânărul Mihail Cozniuc și deschis odată cu dezvelirea monumentului de către președintele Uniunii Avocaților – Anatolie Barbacar și avocatul dr. Iulian Rusanovschi.
Slujba de sfințire a monumentului a fost oficiată de un sobor de preoți din cadrul Mitropoliei Basarabiei, condus de preotul Serafim Banari. După încheierea slujbei de pomenire a familiei avocatului Gavriliță, ordinea alocuțiunilor a fost deschisă de pretorul Diana Guba, căreia i-au urmat avocatul Anatolie Barbacar, președintele Fundației Cultural-Istorice „Mihai Viteazul” – Mircea Cosma, profesorul de istorie Grigore Cojocaru din cadrul Liceului „Vasile Alecsandri”, Alina Adam din partea Fundației „Myosotis” și avocatul dr. Iulian Rusanovschi. În cuvântarea sa, avocatul Iulian Rusanovschi a mulțumit celor care s-au implicat în procesul de edificare a monumentului și a menționat faptul că: „un popor nu moare din cauza sărăciei, ci doar atunci când își uită istoria și renunță la conștiința națională. Prin edificarea acestei pietre de hotar împotriva uitării, oferim tinerilor de astăzi modele demne de urmat, figure care au luptat cu demnitate pentru păstrarea identității naționale și repere pentru justițiabili în procesul de înfăptuire a justiției.”
Printre vorbitori, au fost recitate mai multe poezii închinate limbii române, de către elevii Liceelor „Vasile Alecsandri” și „Elena Alistar” și anume:
Spre final, după păstrarea unui moment de reculegere în amintirea ilustrului avocat, pe fundalul liniei melodice a fanfarei Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, oaspeții au depus flori la monumentul marelui patriot Emanuil Gavriliță. Începând cu această zi, chipul distinului avocat și publicist, va aminti românilor din dreapta Prutului despre lupta generației sale, duse cu riscul propriei libertăți, în dorința de reafirmare a idealului național și de păstrare a limbii române.
Dr. Avocat Iulian Rusanovschi
