În localitatea Tarasova, r. Rezina, ca și în majoritatea localităților de pe Nistru, au existat pichete de grăniceri în perioada interbelică, unde plăieșii români supravegheau hotarul de est al țării, atât de încercat de altfel de bolșevicii care doreau să invadeze România. Pichetul de grăniceri din Tarasova purta numele pandurului „Tudor Vladimirescu” și făcea parte din Compania VII Rezina, Regimentul 6 Grăniceri (Brigada 1 Grăniceri) care asigura hotarul de pe Nistru în circumscripția județelor Orhei, Lăpușna și Tighina.

Originar din satlu Câmpu Mare, județul Olt, soldatul grănicer Crăciun Toader își exercita serviciul militar la pichetul „Tudor Vladimirescu” pe malul Nistrului.

În amurgul zilei de 9 mai 1932, el stătea de veghe pe malul Nistrului. În acest timp, în susul Nistrului, cam la vreo 800 de pași, observă că niște pescari goniți de la  pescuit de furtună își lăsaseră barca la mal și se îndreptaseră grăbiți către sat. Știind că aceste bărci trebuie să stea lângă pichet și gîndind pe de altă parte ca această barcă să nu fi fost lăsată intenționat, ce vreun curier sau spion să treacă nesupărați de nimeni în Rusia, se duse să aducă barca la postul său. Fiindcă nu putea să o tragă pe lângă uscat, se urcă în ea.

Vâslind numai cu o prăjină, vânturile furtunii îi împinseră barca către curentul apei, care fu luată de valuri. Santinelele bolșevice îl somară întâi cu vocea, apoi cu focuri de armă. Soldatul Crăciun Toader a refuzat să se predea bolșevicilor și dezbrăcându-se, se aruncă în valuri pentru a înnota spre pichet. Rănit de gloanțe și sleit de puteri, valurile furtunoase îl acoperiră, iar el căzu la fundul rîului.

Trupul neînsuflețit al sărmanului grănicer a fost pescuit de lângă pichetul „Tudor Vladimirescu”, iar în memoria sa, la 01.08.1933 acestui pichet i s-a dat numele de „Soldat Crăciun Toader”, fiind situat între pichetele „Sergent Dițu Ioan” și „Regele Carol II-lea”. De asemenea, Corpul Grănicerilor a citat cu ordinul de zi Nr. 10/932  moatea demnă a soldatului Crăciun Toader, iar Regimentul 6 Grăniceri a înscris numele lui cu litere de aur în Cartea de onoare a Regimentului, spre a servi drept exemplu grănicerilor străjeri ai hotarelor României Întregite.

Ideea edificării unui monument în memoria acestui grăniceri a apărut în anul 2023, când aveau loc lucrările de restaurare a bustului Regelui Ferdinand I din satul Curatura, care se află în vecinătatea satului Tarasova. Atunci, în curtea Bisericii din s. Tarasova am identificat un monument din piatră dărâmat și aruncat în derivă. Având în vedere faptul că Biserica a fost închisă în perioada comunistă și transformată în depozit, probabil să și crucifixul a fost distrus tot în acele vremuri tulburi.

Lucrările de restaurare a crucifixului au fost executate de meșterul Ion Răileanu, sub supravegherea arhitectului Mihail Andrieș, pe parcursul lunilor iunie – iulie 2024. În prima fază a fost restaurat postamentul din piatră but, care de fapt a fost ridicat în anul 1902 pentru a însemna locul fostului altar al vechii biserici, care a fost demolată pentru a face loc actualului lăcaș de cult. În timpul restaurării acestui postament prestul, au fost descoperite vechiul antimis al bisericii și o cadelniță de argint, care cel mai probabil au fost ascunse aici pentru a fi ferite de urgia bolșevică. Relicvele au putut fi scunse în inima acestui postament fiindcă interiorul său era de fapt umplut cu lut și cernioziom. Aceste obiecte sfinte au fost ridicate spre conservare de către reprezentanții A.O. Monumentum și vor fi expuse în Muzeul Bisericesc „Paul Mihail” din Chișinău.

Deasupra prestolului vechi, au fost reamplasate două trepte din piatră naturală, adusă din stâncile din apropiere, iar peste acesete două trepte au fost instalate alte 3 blocuri de piatră și crucea care străjuiește monumentul. Pe partea superioară a monumentului a fost la suprafață, scos de sub straturile de var, inscripția „1902”, care cel mai probanil indică anul când a fost reconstruită biserica nouă și amenajat prestolul vechi pentru a fi cinstit cum se cuvine. Având în vedere faptul că în partea din față, exista o nișă săpată în piatră, am decis ca în acea nișă să instalăm o bucată de piatră din cariera de la Egoreni, pe care a fost eternizat următorul text:

MEMORIE ETERNĂ

1. CRĂCIUN TOADER

PICHET GRĂNICERI

„TUDOR VLADIMIRESCU”

REG. VI GRĂNICERI

UCIS DE BOLȘEVICI ÎN

ANUL 1933

MONUMENT EFICIAT

LA 24.07.2024

A.O. MONUMENTUM

Lucrările de restaurare au fost executate cu sprijinul domnului Vasiel Belous, originar din s. Tarasova, care a oferit tehnica necesară instalării monumentului și diferite materiale de construcție. De asemenea menționăm că, lucrările de restaurare au fost sponsorizate de ofițerul în rezervă Ion Deli și membrii Asociației „Monumentum”, acestea ridicându-se la suma de 17500 lei.

Amânată de mai multe ori, sfințirea monumentului a avut la la 18 septembrie 2024 în prezența primarului comunei Tarasova Anatolie Chirtoacă, a primarului s. Verejeni – Serghei Popa,  primarului or. Rezina – Simion Tatarov, primarului s. Alcedar – Vasile Bumbac, a ex-președintelui Inspectoratului General al Poliției de Frontiră – Rosian Vasiloi, a deputatului Vitalie Jacotă, a consilierilor raionalui Calugher Marian și Liuba Stavinschi ș.a.

Imediat după dezvelirea monumentului de către primarul Anatolie Chirtoacă și avocatul Iulian Rusanovschi, fanfara IGPF a intonat imnurile de stat ale României și R. Moldova. Slujba de sfințire a fost oficiată de parohul comunei – părintele Alexei, după care au fost ținute mai multe alocuțiuni.

Rosian Vasiloi, fostul șef al Poliției de Frontieră a menționat că acest monument este al optulea monument „restabilit, reîntors la locul său, în memoria grănicerilor români care au jertfit ceea ce are omul mai scump, viața, pentru Patrie”. El și-a exprimat bucuria de a vedea la eveniment prezentă și tânăra generație, copiii „pentru că istoria adevărată a acestui grănicer, care a căzut cu moarte de erou în lupta cu bolșevicii, trebuie transmisă în continuare”. El a remarcat că cele mai multe monumente din perioada interbelică sunt aici, în raionul Rezina.

Vitalie Jacot și-a exprimat onoarea de a fi alături de comunitate la acest moment important, dedicat inaugurării și sfințirii monumentului. El a subliniat că monumentul, deși dedicat unui simplu ostaș, simbolizează sacrificiul și curajul întregului neam. Deputatul a menționat că prin acest eveniment, a fost readusă la viață o pagină eroică, deși mai puțin cunoscută, din istoria neamului nostru. Jacot a felicitat sătenii pentru că au acum un monument care reflectă trecutul, istoria satului și a apreciat contribuția administrației locale în realizarea acestui proiect. De asemenea, a mulțumit celor care au avut inițiativa și au găsit resursele necesare pentru a face din această zi una deosebită.

Fondatorul Asociației Obștești „Monumentum”, Iulian Rusanovschi, a adus un omagiu sincer eroului Crăciun Toader, povestind despre fapta sa nobilă și vorbind despre istoria acestui monument: „Atunci când se strica biserica, altarul, ca un loc sacru, se păstra, însă, cu venirea sovieticilor și stricarea bisericilor, această cruce, pe care o vedem aici, a fost și ea aruncată, dar ulterior a fost găsită și cu ajutorul meșterului Ion Railean a fost restaurată. Numele eroului este eternizat pe o placă de piatră, împreună cu data de 24 iulie 2024 – ziua Poliției de Frontieră a României.”

Liuba Stavinschi, consilier raional, a vorbit despre responsabilitatea pe care o avem cu toții față de generațiile viitoare: „E de datoria noastră să păstrăm cu sfințenie și să cinstim numele și sacrificiul lui Toader Crăciun. Pentru tânăra generație este importantă istoria noastră și faptul de a-i cinsti pe eroii neamului nostru. Eroii au fost, eroi mai sunt și neamul românesc își are eroii săi, memoria cărora noi toți suntem datori să o păstrăm.”

În cadrul evenimentului, ansamblul folcloric „Valea Nistrului” a interpretat cântece patriotice, iar învățătoarea Ana Ceban a recitat următoarea poezie închinată grănicerului Crăciun Toader:

Școala-n care-am învățat

Nu mai este azi în sat

Dar demult, demult în ea

Pichet de grăniceri era

Și-acest tânăr grănicer

Cu numele Tudorel

A păzit acest pământ

Și pe ploaie, și pe vânt

Bolșveicii l-au ucis

Ochii lui I s-au închis

Și-a plecat în veșnicie

Înapoi n-o să mai vie

Și s-a dus, s-a dus, s-a dus

Ne veghează azi de sus

Glia noastră strămoșească

Liniștea să ne-o păzească

Cu chipiu de grănicer

Tinerelul Tudorel

Stă și azi ca altădată

Și păzește zi și noapte

Noi nicicând nu-i vom uita

Pe-așa oameni de cândva

Și-au jertfit ei viața lor

Pentru viața tuturor

Evenimentul a fost încheiat cu depunerea florilor la picioarele monumentului și o agapă creștinească organizată de primarul Anatolie Chirtoacă. Spre final, am inspectat locul unde s-a aflat în perioada interbelică pichetul de grăniceri„ Crăciun Toader” și am fost surprins să găsesc vechile alei pavate cu piatră de mâna plăieșilor, canalul de redirecționare a apei, subsolul și ruinele pichetului și bucătăria care s-a păstrat integral însă se află într-o stare avansată de degradare.